Saul E

Totul a inceput de la un pahar de vin in clasa a 7-a. Eram la o nunta si era chiar in fata mea si am zis de ce nu. Multi oameni au experiente diferite cu alcoolul prima data, unora nu le place, altii zic ca e ok dar pentru mine a fost dragoste la prima vedere. Efectul pe care mi-l dadea era incredibil, simteam ca traiesc. Nu mai aveam emotii, nu imi mai era frica de nimic, puteam sa vorbesc cu fetele, puteam sa socializez cu oamenii, era incredibil. Dupa acest eveniment nu am mai baut 2 ani pana am ajuns in liceu. Acolo am chiulit si am fost intr-un bar unde am cumparat pentru prima data bere. Efectul a fost foarte placut asa ca am inceput sa chiulesc mai des. La un moment dat nu mai era de ajuns si am inceput sa merg la chefuri unde scopul principal (cel putin al meu) era sa bei ca spartu. Am inceput sa merg mai des la chefuri si la un moment dat nici asta nu mai era de-ajuns asa ca am inceput sa beau si acasa. Acasa eram cam periculos sa beau, stateam cu parintii, asa ca imi ascundeam bautura pe balcon sau incepeam sa beau prin parcuri seara. Dupa un timp bautul meu s-a inrautatit si am inceput sa beau din ce in ce mai des singur prin parcuri. Mai ales ca de fiecare data cand puneam gura pe alcool ma imbatam si mi se rupea filmul. O data am petrecut revelionul dormind ca am baut prea mult si a trebuit sa ma culc. Asta dupa ce desigur am vomat un pic la niste prieteni prin casa. Bautul meu devenea din ce in ce mai ciudat. De fiecare data cand beam incepeam sa vomit. De multe ori chiar intentionat ca sa pot bea mai mult. Imi faceam singur greata si dupa imi reveneam si mai luam niste alcool. Am inceput sa incerc sa ma abtin cand sunt cu altii fiindca ma faceam de ras. Ba ma apucam de plans dupa ce beam, ma luam la scandal, vomam, trebuiau ceilalti sa ma duca acasa asa ca am inceput sa beau putin in public si dupa sa recuperez singur. Am incercat sa limitez cantitatea dar cum puneam gura pe alcool cum mai luam un pahar, si inca unu, pana ma imbatam. Nu aveam control dar nu realizam asta. Intre timp sanatatea mea se deteriora. Desi eram tanar, 21 de ani, incepeam sa am dureri de ficat. Sanatatea mea emotionala era inexistenta. Eram intr-o continua depresie, ma simteam singur, ma certasem cu toti prietenii si nu mai gaseam fericirea decat in alcool si alte dependete (fumat, sex, pornografie). Am realizat ca nu stiu trai fara alcool si dependetele mele. Nu puteam dansa fara sa beau ceva inainte, nu puteam vorbi cu fete fara sa beau, nu puteam sa ma simt bine la o petrecere fara ceva alcool la bord. Dupa un timp nu mai puteam face fata realitatii fara alcool. Ziceam ca beam din cauza depresiei dar culmea ca alcoolul imi cauza depresia. Stateam prin parcuri si vomam de la bautura, vorbind singur in timp ce altii isi plimbau cainii zicand ca nu ma vede nimeni. Defapt ei vedeau, toti din jurul meu vedeau ca am o problema cu bautul numai eu nu. Parintii ma sunau ingroziti cand mergeam undeva sa vada daca nu sunt beat. Veneam des beat acasa si faceam scandal. Mai ales ca aveam probleme cu ficatul de cand eram copil si trebuia sa fiu la regim, alcool cat mai putin iar eu faceam abuz zilnic. Primul lucru pe care il faceam cand ma trezeam era sa ma imbat. Mi se parea ciudat cand ziceau unii ca numa alcoolicii beau dimineata, eu tot timpul ziceam ca si eu beau dimineata si nu sunt alcoolic. Ce ii asa anormal sa fi mort de beat la prima ora? In sinea mea stiam ca am o problema si am incercat sa controlez consumul facand pauze si zicand ca m-am vindecat. Culmea ca dupa o pauza cum puneam gura pe alcool cum o luam la vale. Nu am bagat de seama. Cativa ani mai tarziu si dupa 2 tentative de suicid din cauza depresiei mele am ajuns la grupuri de AA. Aveam o problema imensa cu dependeta mea de sex care ma ruina emotional. Mergand la grupuri am realizat ca ceva era ciudat la mine. Am fost cu bautura la grup de AA, am baut inainte de grup si la un moment dat am fost mahmur la grup. Nu intelegeam de ce toata lumea e alcoolica in camera si toti is abstinenti iar eu sunt singurul care nu e alcoolic si ma doare capul de la bautura. Saracii alcoolici, ma gandeam eu, ce bine ca eu nu sunt ca nu as putea trai fara bautura. Atunci am inceput sa ma gandesc ca poate am o problema. Totusi, nu am vrut sa accept decat pana am ajuns intr-un raliu de 2 saptamani de baut si au inceput sa imi tremure mainile dimineata daca nu beam. Am inceput sa zic ca poate sunt alcoolic. Dupa 3 luni de abstinenta am testat sa vad. Am zis ca iau doar 2 doze de bere, beau o gura, si le arunc. Cum am pus gura pe alcool nu m-am mai putut opri. Mana mi se misca singura. Eram ca la cinema in propriul meu corp si vedeam cum beam iar eu nu pot face nimic. Cineva a pus stapanire pe corpul meu si eu nu mai aveam nici o putere. Se zice ca alcoolul te face sincer, pe mine transforma in cea mai rea varianta a mea. Nu iesea nimica bun cand beam, totul mergea rau. Acesta a fost momentul cand am acceptat ca nu pot controla bautul. La noi in AA exista pasul 1: Am admis ca suntem neputinciosi in fata alcoolulului si in fata intregii mele vieti. Eu am admis doar prima parte, ca nu pot bea. Abia dupa ce am ajuns la a 4-a tentativa de suicid am realizat ca eu nu stiu trai. Mergeam pe strada si aveam impresia ca toata lumea imi voia raul, ma uram din tot sufletul, imi uram parintii, prietenii, pe Dumnezeu. Nu era nimic ce sa nu urasc. Nu stiam sa fac fata emotional la o situatie, daca cineva imi zcea o gluma nu dormeam noptile de nervi si de cum am sa ma razbun. Nu eram in stare sa imi fac scoala de soferi. Atatea droguri pe creier ca nu mai procesam. Instructorul zicea dreapta, eu faceam stanga. Nu mai aveam nici o clipa de bucurie, singura mea bucurie era consumul care acum se transformase in chin. Singurul lucru care imi aducea o urma de fericire era ca ma pun in pat si ma culc si poate a doua zi nu am sa ma mai trezesc. Imi era groaza de viata mea, unde se indreapta. Riscam sa ajung la nebuni, puscarie sau in mormant. Intr-unul era clar ca ajung dar nu stiam daca mai frecventez altele 2 inainte. Dupa ce am trait acest calvar am admis ca nu pot, pur si simplu eu nu pot, viata mea o luase razna si aveam nevoie de Cineva sa ma puna pe directie. Atunci am apelat la urmatorii 2 pasi din AA: 2) Ca Dumnezeu poate sa imi redea sanatatea mentala, si 3) Am hotarat sa imi las vointa si viata in mainile Lui. De atunci viata mea s-a schimbat in bine. Mi-am reparat mare parte din greselile facute in viata, am scapat de povara a multor frici si resentimente pe care le caram zilnic cu mine, nu mai am dusmani (nu ca inainte as fi avut dar in mintea mea toti erau impotriva mea), am invatat sa traiesc si sa fiu fericit. Intre timp m-am si insurat si am facut si un copil. Daca cineva imi zcea asta acum cativa ani ca totul o sa fie bine i-as fi ras in fata dar uite ca se poate. Ce m-a salvat pe mine a fost Dumnezeu prin cei 12 pasi si comunitatea AA. Acolo a fost primul loc unde nu m-am mai simtit singur. Erau si altii ca mine, sau eu ca ei. Aveam exemplul viu a celor care au fost ca mine, chiar mai rau, si au reusit. Daca te regasesti si tu in povestea mea, iti recomand sa ne dai un telefon, nu trebuie sa duci lupta singur. Te asteptam cu bratele deschise.

Te regăsești ?

Mulți am încercat ajutorul unui psihiatru, psiholog, preot, etc. Nimeni nu ne-a putut înțelege. Doar un alcoolic poate înțelege un alcoolic. Suntem la fel ca și tine, nu vrei să discutăm ?